Poems

  dorul bate dintr-un zâmbet. Și dorul bate dinspre un trist râset. Și dorul bate mereu spre trist cântec. Și dorul bate din camera inimii mele. Și dorul bate din cuvintele ce mi-s  atât de grele, Și dorul bate când uită mintea cum se simte iubirea. Și dorul bate spre mâinile ce și-au  uitat  iar finețea. Și dorul bate din buzele mele tăcute, Şi dorul bate spre ale mele bucle,  Și dorul bate din genele mele arse. Și dorul bate spre frigul ce-i atât de aspru, Și dorul bate din ceaiul ce mi atât de acru,  Și dorul bate când tac,se citește-n privirea ce stă să plângă, Și dorul bate și mă-ntreabă ce fac?  Și dorul bate mă-ntreabă  să stau sau să plec. Sau să-ți  spun că încă  te iubesc?  Și dorul din privirea mea mută  tot tace, Dar vrea să te ia în brațe , Și dorul din mine ,vrea ca inima mea cu inima ta să nu se mai complice. Și dorul dorurilor ce le duc, îmi aduc aminte cum fulgi de zăpadă, îmi dau semne, să le zic pe nume, o...

  Mi-e atât de greu să trăiesc, Acea iubire pe care n-am întâlnit-o, Doare şi uneori cred... Că în interiorul nostru e frig, Iar palmele noastre-s tot de fier,  Așteaptă să fie încălzite, de alte mâini ce-s căutate cu prea mult mister. .

  Când iubirea nu ți se demonstrează,  Tu împachetează-ți inima și pleacă. Când  calci în casa cuiva, Te rog,nu-i închide de tot ușa.  Când ochii ți-s morți de nesomn; Inchide-i ,visează, flori într-o vază ,o nouă iubire,  o altă viață. Când e inima ta la ananghie,  Te rog, citește biblia; Te va ajuta în acele clipe nesenine.  Când ți-s pleoapele rare, Te rog, să te mai uiți la soare; Să te bucuri de păsările călătoare.

  Joi -  Se  înalţă doruri lipsite de noi, Cu ale mele valuri de vise,ce nu le-am povestit, Căci dacă le vei ştii, o să  fi atât de  trist. Că am iubit ,şi iubesc,  mii de flori,cât şi nori, Apoi din depărtare văd   iar acei ochi.. Ce-s atât de vii,de-ar  ieşi şi  iubirea din ei.  Şi-ar face la mine-n suflet loc,dar e atât de gri,şi atât de gol..

  Ne-am revăzut în Mall, Puţin surprinsă de astfel, Tu erai cu ea,fericirea din ochii tăi zbura Eu cu al meu,care de drag mă săruta. În acel moment,n-am simţit un anti-regret. Eram ca o sticlă de vin demisec.Ce se lăsa c-o ultimă gură  nu stii dacă mai vrei să bei un pic, Când blândeţea ta ce o așteptai , vine la pachet şi c-un trecut cam zbuciumat,poate și care te- așteaptă  acasă cu acea   supă la plic. E-un fel de vino sau nu te mai aştept Acel dor a pătruns şi-n oase, Nu ştiu, cum l-aş putea scoate Iar din acel trecut simt doar un miros de lemn putred, M-am rupt de acele momente,cu greu şi având apoi nimic tot m-am ridicat. A pătruns acea dezamăgire,şi acum nu  mai pot în a iubi pe nimeni.