Poems

  Şi dacă dai de-un om al străzii, Vei fi la de nepăsător? Dându-i bani din geantă. Chiar dacă gândurile-n vânt ţi le omori. Și dacă bunătatea ta se schimbă. Să ştii că oameni sunt de vină, Dai mult pentru ei, iar ei prea puţin, Mult judecăm fără nu a şti.. Şi dacă aruncăm cu  cuvinte rele. Se va schimba în ceva? Crezi că acel om te va uita? Nu, doar ştie că nu sunt doar despre el. Ci despre persoana care când vine noaptea – Plânge! Şi dacă mâine vei primi un apel, Să iei un zbor fără turbulenţe. Ajungi sa stai la căpătâiul lui, Regretând că ai plecat. Iar viața te-a mai amendat cu o altă lecţie. Şi dacă pisica ta dispare fără urmă. O vezi lovită de-un om lipsit de empatie. Crezi dacă îl loveşti, vei fi mai bine? Trăiesc în noi amintirile pline de iubire.

 Și dacă dai de-un om al străzii   Vei fi la fel de   nepăsător?  Dându-i banii din geanta.   Chiar dacă gândurile..ți le omori.     Și dacă bunătatea ta se schimbă  Sa știi ca oameni uneori sunt de vină.  Dai mult pentru ei și ei prea puțin.  Judecăm prea mult fără nu a ști.     . Și dacă aruncam  cu cuvinte gratuite. Se va schimba în ceva?   Crezi ca acel om te va uita?  Nu, doar știe ca nu sunt despre el.   Ci despre persoana care plânge în liniște.     Și dacă mâine un vei primi un apel.    Sa iei un zbor în grabă fără turbulente.  Stai la căpătâiul omului din viata ta...  Te rog ,plânge, dar să stii ca nu e vina ta.    Şi dacă pisica dispare fără urmă. . Fiind lovită de-un om lipsit de empatie.  Crezi că dacă îl lovești, vei fi mai bine?  Trăim cu amintirile care..nu dispar...  Uneori tot ce avem de făcut e...

    S-a încheiat cu incertitudinea inimii mele. Mi-am blocat cuvintele-n haosul decor, Cu gândul că ai dispărut din noastră poveste. Însă a mea inimă îţi mai şopteşte numele, de dor. Palma mea atinge ceaşca de cafea, dulce şi amară, Ca şi cum te-aş atinge într-o clipă de vagă speranţă. Ochii negri mă cheamă, dar sunt atât de departe. Iar tu…eşti doar o umbră ce nu mai se zbate. Însă a mea inimă îţi mai sopteste numele-n noapte. Şi cum viaţa e atât de vastă, îţi doresc numai bine: Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine. Să-ţi dai voie să te simţi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi Pentru ale tale greşeli, din care iubirile uneori Din care iubirile uneori te lasă- Cu ochiii treji Vocea raţiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile  Nefăcute cu tine, vorbind de el, Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte. Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete… Din păcate, nu ţi-am fost numită “ cealaltă jumătate” Uneori, lăsăm trecutul să se piardă-n spate...

 1.  Se spune că oameni sunt temporari pe pământ,  2. Că ei ascund niste răni, sub inimi tari,   3.Că ochii lor nu plâng, că sunt prea rari...  4 .Că ei se iubesc mult, chiar dacă sunt obosiţi  de adânc. 

Umbre lungi ,ceasul tace, Oglinda fuge, și nu mă recunoște.

  dorul bate dintr-un zâmbet. Și dorul bate dinspre un trist râset. Și dorul bate mereu spre trist cântec. Și dorul bate din camera inimii mele. Și dorul bate din cuvintele ce mi-s  atât de grele, Și dorul bate când uită mintea cum se simte iubirea. Și dorul bate spre mâinile ce și-au  uitat  iar finețea. Și dorul bate din buzele mele tăcute, Şi dorul bate spre ale mele bucle,  Și dorul bate din genele mele arse. Și dorul bate spre frigul ce-i atât de aspru, Și dorul bate din ceaiul ce mi atât de acru,  Și dorul bate când tac,se citește-n privirea ce stă să plângă, Și dorul bate și mă-ntreabă ce fac?  Și dorul bate mă-ntreabă  să stau sau să plec. Sau să-ți  spun că încă  te iubesc?  Și dorul din privirea mea mută  tot tace, Dar vrea să te ia în brațe , Și dorul din mine ,vrea ca inima mea cu inima ta să nu se mai complice. Și dorul dorurilor ce le duc, îmi aduc aminte cum fulgi de zăpadă, îmi dau semne, să le zic pe nume, o...