Treceți la conținutul principal

Poem

 

Şi dacă dai de-un om al străzii,

Vei fi la de nepăsător?

Dându-i bani din geantă.

Chiar dacă gândurile-n vânt ţi le omori.


Și dacă bunătatea ta se schimbă.

Să ştii că oameni sunt de vină,

Dai mult pentru ei, iar ei prea puţin,

Mult judecăm fără nu a şti..


Şi dacă aruncăm cu  cuvinte rele.

Se va schimba în ceva?

Crezi că acel om te va uita?

Nu, doar ştie că nu sunt doar despre el.

Ci despre persoana care când vine noaptea – Plânge!


Şi dacă mâine vei primi un apel,

Să iei un zbor fără turbulenţe.

Ajungi sa stai la căpătâiul lui,

Regretând că ai plecat.

Iar viața te-a mai amendat cu o altă lecţie.


Şi dacă pisica ta dispare fără urmă.

O vezi lovită de-un om lipsit de empatie.

Crezi dacă îl loveşti, vei fi mai bine?

Trăiesc în noi amintirile pline de iubire.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poem

  Mi-e atât de greu să trăiesc, Acea iubire pe care n-am întâlnit-o, Doare şi uneori cred... Că în interiorul nostru e frig, Iar palmele noastre-s tot de fier,  Așteaptă să fie încălzite, de alte mâini ce-s căutate cu prea mult mister. .

Poem

    S-a încheiat cu incertitudinea inimii mele. Mi-am blocat cuvintele-n haosul decor, Cu gândul că ai dispărut din noastră poveste. Însă a mea inimă îţi mai şopteşte numele, de dor. Palma mea atinge ceaşca de cafea, dulce şi amară, Ca şi cum te-aş atinge într-o clipă de vagă speranţă. Ochii negri mă cheamă, dar sunt atât de departe. Iar tu…eşti doar o umbră ce nu mai se zbate. Însă a mea inimă îţi mai sopteste numele-n noapte. Şi cum viaţa e atât de vastă, îţi doresc numai bine: Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine. Să-ţi dai voie să te simţi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi Pentru ale tale greşeli, din care iubirile uneori Din care iubirile uneori te lasă- Cu ochiii treji Vocea raţiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile  Nefăcute cu tine, vorbind de el, Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte. Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete… Din păcate, nu ţi-am fost numită “ cealaltă jumătate” Uneori, lăsăm trecutul să se piardă-n spate...

Poem

  Când iubirea nu ți se demonstrează,  Tu împachetează-ți inima și pleacă. Când  calci în casa cuiva, Te rog,nu-i închide de tot ușa.  Când ochii ți-s morți de nesomn; Inchide-i ,visează, flori într-o vază ,o nouă iubire,  o altă viață. Când e inima ta la ananghie,  Te rog, citește biblia; Te va ajuta în acele clipe nesenine.  Când ți-s pleoapele rare, Te rog, să te mai uiți la soare; Să te bucuri de păsările călătoare.